Nu e greu de ghicit definitia pariului ,care in traducere libera inseamna o intelegere verbala sau scrisa intre un escroc si-un fraier.Care este dedesubtul care-i determina pe unii sa se vada cistigatori inaintea evenimentului ? Sau care este logica pariului intre doi sau mai multi oameni care se considera prieteni sau pretind ca au puterea sa stea alaturi cu ginduri bune ? In toate domeniile de activitate , chiar si in familie ,se intimpla ca unuia sa-i mearga mai bine intr-un moment ,dar asta nu inseamna ca totul trebuie rezumat doar la noroc .
De-a lungul timpului, cum este si normal si in columbofilie s-au format grupuri de asa zisi prieteni ,de regula pe cartiere ,zone sau pe baza de anumite afinitati. Si bineinteles ca si eu am constituit parte din cercul relational in care mi-am pierdut o mare parte din timp. Dar anii au trecut, unii au inteles sa colectioneze prin cumparare ,pomana ori prin „vi sau te iau”, in timp ce eu am ales calea pe care am explicat-o. Si am avut sansa ca in anumite momente sa fiu la locul potrivit si sa ma detasez prin niste modeste realizari de prieteni.Inceputurile se petreceau ,undeva inainte de anul 2000 cind participind cu Fil. Arad si cu toata zona de vest ,era un mare lux si onoare sa realizezi vreo norma de expozitie sau 4 clasari la etapele de fond sau altele. . . Dupa cum arata cartile (in care periodic ar fi bine sa ne mai uitam ,chiar si asa pentru a nu ne uita originea) ,primii pasi eu atunci i-am facut si am gasit mai tirziu raspunsul – de ce am fost privit de catre unii cu lupa in anumite momente.Tocmai ca din acest conglomerat de 5 filiale ,nu am cumparat sau cerut de la cineva un ou sau un pui ,in timp ce altii mereu se pricopseau,dar asta nu e rau ,insa putea fi la originea lui „nu se poate”.
Atitudinea mea era aceeasi ,pentru ca nu e felul meu sa ma impaunez si nici rezultatele nu erau de asa natura, ci doar mai bune decit la altii. Si sigur ca daca am mai fost provocat citeodata,le-am raspuns doar in felul meu „spune-mi la ce pagina te gasesc in catalog si terminam discutia”. Cam ordinara exprimarea ,dar am copiat un bucurestean cu care angajasem o discutie in 1988 in Brasov ,care m-a tratat asa .Si asta nu mi-a stricat pentru ca am inteles ca e necesar sa lupti ca sa ajungi in catalog (pagina nici nu conteaza) pentru ca nimeni nu va merge la F C P(UFCR-atunci)sa ia tabelele cu membrii cotizanti ,ca sa fi crezut ca esti columbofil. Iata ca si aroganta unora iti poate deschide capul. Imi cer scuze fata de colegii mei mai tineri sau mai in virsta ,dar a-si dori sa-l ia doar ca pe un indemn ,pentru ca atunci cind prinzi gustul rezultatelor parca te destepti mai mult si faci o analiza mai realista.Asa poti ajunge sa te debarasezi de multe pasari care vin cind pot . Aici e problema,cine e vinovatul? Poate ca si crescatorul, nu doar pasarea maninca degeaba. . .
Dar ca sa intru in problema ,primul pariu l-am acceptat in 1998 si am numit o pasare care se numea Ben 099679-91,cu care am cistigat.Era o pasare buna ,chiar si la 8 ani era barometrul volierei mele .Pariul era simbolic ,o lada de bere pe care o consumam cei prezenti. La urmatoarea etapa de fond,am lasat sa aleaga pasarea si am pierdut si pariul si pasarea. Acum vine problema,pentru ca daca omul juca in bani, tinea multe lichele in spate si multi din prietenii nostrii comuni ,se interesau mai mult de sosirile mele decit de ale lor.Era mai important sa bea gratis.Ce mai jubilau oamenii . S-a lasat chiar si cu sampanie frantuzeasca de bucurie . Am inteles multe ,dar trebuie sa stai intre oameni si sa nu dai ocazia sa se bucure al 3-lea . In 2004 sint provocat de un coleg de club ,care simtea ca incepe sa-i mearga.A casunat pe mine si am pariat pe doi porumbei numiti.O etapa cu probleme si la mine si la el pentru porumbeii numiti ,dar ca o minune la ambii porumbei l-am depasit cu aproximativ 1 minut,la care raspunsul a fost „d-le Ghita ceva nu-i in regula . . .”La peste o ora de la primul sosit ,ceva nu era in regula. Multi deja stiau si jubilau ca m-a batut iar eu i-am inapoiat banii si-am terminat povestea.Asa ca am hotarit sa ma lecui pentru a nu mai risca sa mai aud „nu se poate”,vorbe de care am avut parte mai tirziu.Au trecut ani iar in 2007 sint provocat din nou la o etapa de fond si pierd mizind pe o pasare de suflet.A fost una din putinele etape la care mi-a trecut in fata si una din sosirile sub medie a pasarii respective(se numea ASUL). Dar ulterior ,eu cu aceasta pasare am realizat multe iar el a ramas cu pariul.La cit noroc am avut in viata si asta se inscria in normal,pentru ca putinul care il am, e facut doar cu capul si bratele,fara ca vreodata sa cada in calea mea vreun lucru consistent de care sa ma si bucur.
Asa am renuntat definitiv si irevocabil la pariuri care sint sursa primelor rautati,prin insasi faptul ca fiecare mizeaza pe ceva ce nu poate fi invins.Dar anii au trecut si a urmat cea mai buna perioada din activitatea mea columbofila si hotarasc sa ma retrag .Si dupa mizeriile petrecute si in 2008-2009,nu ma linistesc si dupa doua antrenamente scurte,particip ca nimeni pe lume direct la Bamberg -906 km(3 etape). Un porumbel care a clasat cele 3 etape si altii 2 m-au impins si in 2010 ca sa nu mai incurc pe nimeni incep din nou la fel de original ,de data asta de la numai 460 km Bratislava .De-aici incepe de fapt povestea .Cele anterior relatate constituie doar introducerea.
Desi in criza de timp,intr-o dupa amiaza tirzie,sint invitat insistent la o cafea de catre un prieten exact cu 2 zile inainte de etapa amintita . Si dupa citeva discutii banale si altele care nu-si aveau rostul,in prezenta unei audiente simpatice, sint provocat la pariu la etapa cu pricina.Audienta si tupeu si ca sa fie rotund ,pariu pe 1000 euro pe pasare numita. .Hotarit, nu gluma ,te bat ,te rad ,te. . .si nu intelegeam pe ce se bazeaza si pentru ca de regula chiar banii marunti sint un lux. Asta da prietenie in toata puterea cuvintului ,dar sincer nici o clipa nu-mi aminteam ,cind in ultimii 10 ani mi-a trecut in fata, iar acum cind m-a vazut in prag de retragere si cu pasarile neantrenate a tinut sa-si arate pe fata ceva ce eu nu gasesc acum cuvintul potrivit.Am inteles ca bachus i-a dat tupeul de-asi elibera subconstientul,dar a uitat ca si anul precedent la Bamberg cind eu cronometram ,el se uita pe sus. O bataie zdravana la propriu, cred ca nu-mi putea provoca atita rau,pentru ca prietenul niciodata nu-l poti confunda cu un covor .Am plecat acasa traind aceleasi sentimente de umilinta provocate in 2006,cind m-au facut cu alba-neagra si-o noapte am fost hot. Ceasul rau m-a dus sa fiu acolo si sa aud in fata ce de mult timp aud pe ocolite ,dar totusi am avut puterea sa-i dau o replica „te voi toca”. D-zeu m-a ajutat si asa doar pentru sufletul meu ,nu pentru clasari care mi-au fost favorabile ,sa-mi soseasca 3 pasari odata si . . .Oare de ce,atita timp cit fiecare avem nevoie de cel putin un prieten caruia sa ne confesam chiar in probleme intime,de-o suplinire in anumite probleme, de-un ajutor de orice natura etc. . .e necesara o umilinta? Au mai fost si alte discutii hazlii care nu-si au rostul pentru ca in ce ma priveste nu-mi amintesc sa am la cineva vreo datorie materiala.Datorii morale putem avea toti care ne pretindem oameni. Si iata ca-i bun proverbul rominesc „fereste-ma doamne de prieteni pentru ca dusmani avem toti”. De aceea e mai bine sa fi blestemat de prieteni pentru ca poate astea nu se prind.
Si familia mea a ramas consternata la cele auzite dar daca unii din circ fac titlu de glorie fara a se gindi la impact si consecinte, ramine doar treaba lor. Ca sa nu mai pomenesc si de alta poveste care mi-a trintit-o cineva si in satul natal ‚”cind aveam eu porumbei, tu. . . etc. „Aici multora le dau dreptate pentru ca petrecindu-mi copilaria la sat nu am avut de la cine sa pricep ce este de fapt porumbelul voiajor ,dupa cum la alta scara vorbind (atentie)nici acum nu am pretentia ca le cunosc pe toate .La mine e mereu loc pentru nou si am avut atit incit sa nu cer de la prieteni, ci de regula, ei de la mine .Dar astea sint lucruri prescrise sau uitate.Ba mai mult, nu ma pricep decit la porumbeii mei, nu-mi dau cu parerea la altul si am acea abordare simplista de-a nu aseza hirtiile in fata rezultatelor.Fel de fel de discutii provocatoare ,asa doar ca sa putem sari de la una la alta , despre cei cu peste 150 porumbei si cu pierderi de peste 60% .Dar asta e treaba noastra? Dar daca vrem sa vorbim imi permit sa mentionez replica pe care i-am dat-o ,aceea ca rezolvarea se poate gasi in doua moduri :
1.sa-i lase singuri sa umble pe cimp pentru ca alergind le poate veni mintea.
2.cu sau fara avizul pompierilor,incendiu la voliera ,pentru ca in urma cu multi ani a mai fost un obsedat care dupa un anume fond fiind invins s-a pus cu parul pe tot ce mai era pe acasa (inclusiv pe cei filati )iar seara deabia ii mai aduna de prin gradina sau copaci.
E hazliu dar astia sint oamenii linga care ne petrecem zilele.Cam la asta rezuma unii suetele columbofile cind cresc cotele apei colorate .Nu esti acolo, la malaxor cu tine, esti acolo,pleci nauc acasa.Nicicum nu e bine.
Dar luat in alta ordine de idei ,sincer ,chiar nu sint suparat ca sint birfit ci mindru (pentru ca exist) iar atunci cind sint de fata ii mai trimit sa deschida cartile ,pe care iar nu au interes sa le aiba pentru ca sint mai frumoase pentru cascati ,povestile de prin 1978 . . .dar e cam mult de atunci Asa ca de multe ori relatia interumana te pune deseori in situatii jenante ,pentru ca la pretentiile care le au unii, am avut atita minte incit sa nu-mi mut voliera cu totul in alte curti . . Asa mai cu degetarul, pentru ca multumirea in general de la unii vine sub forma celor expuse ,ori chiar devin comercianti inainte de-a avea rezultate.
Vad si eu ce se intimpla in lume ,ca noul bate vechiul ,dar ca si vechiul mai trebuie conservat ,insa niciodata nu mi-am permis sa batjocoresc pe cineva ,ba din contra sustin ca in Fil. Timis exista si pasari si crescatori de top.Cu calitatea umana stam cam prost .Este jenant sa judecam oamenii altfel ,decit prin ceea ce fac, dar nu poti cere unor oameni „supapa’,sa devina peste noapte poeti.
O parte din cele relatate constituie si un motiv pentru care de multi ani nu mai particip la zborul de tineret pentru ca problemele din sezon ma obliga ca in unele etape sa gasesc un suplinitor . Experienta anilor 1996,1998 si 2004 mi-a fost suficienta sa inteleg niste lucruri si nu voi face acum dezvaluiri, dar totdeauna trebuie sa ai puterea sa te ridici chiar din praf. Sa zica ei ca sint prost ,decit sa deschid o discutie cu un final imprevizibil ,pentru ca si azi se intimpla ca la aceeasi oameni , unii porumbei sa se mai ascunda dupa roata de rezerva. . .atunci cind un prieten le ofera ocazia ,dupa care nici nu sti de ce iti mai cere un pui din . . . Este motivul pentru care cred ca sportul columbofil trebuie sa fie de familie ,nu de prietenie.Acesta este si motivul pentru care prefer sa-mi plimb singur pasarile ‚indiferent de traseu si starea atmosferica .Am socotit ca e mai benefic sa suport consecintele prostiei mele ,decit sa pricopsesc pe altii ,ori sa adorm cu ginduri negre .Ba mai mult, sa-i si ingramadesti ,cu consecintele pe care nu le anticipeaza nimeni .
In opinia mea a face bine cuiva inseamna mai mult ,inseamna a da o zi ,o luna sau un an din viata ta, celui care crezi ca merita, chiar daca mereu avem parte de imprevizibil ,suspans si necunoscut .Dar din pacate asa e peste tot ,”fiecare padure are uscaturile ei ,insa numarul acestora este nota celui care o ingrijeste.”
Am deviat cu mult de la titlul articolului ,insa parte din cei care au pariat ,ori au incercat s-o faca se regasesc in aceste mici intimplari mizerabile povestite ,dar si in alte grosolanii omise intentionat . . . .pentru ca sint destule.
Tuturor va doresc succes in lupta pentru mai mult si mai bine.
18 .12 .2010.
