perusi
Creşterea peruşilor îşi are originea tot în vizitele duminicale în piaţa de păsări. Acolo ai ocazia să vezi de toate şi să constaţi că fiecare vietate are gingăşia ei. Am luat aceasta decizie în urmă cu 30 de ani, începând cu un peruş cumpărat pentru fetiţă, după care am considerat că este bine să îi procur o pereche.
Vizitând însă ocazional câteva crescătorii de perusi, am socotit că este bine să mă extind. Sunt multe de spus aici, povestea cu începutul seamănă cu columbofilia, unde un prieten îţi poate oferi câţiva porumbei maturi şi sigur că în doi ani nu se mai aude de tine (atenţie).
Şi aici, la perusi ca şi la porumbei, m-am lovit de impostori şi de oameni care m-au văzut deja ca pe un posibil concurent. Preferând anumite culori, pe atunci atât de rare (predominant era verdele), am colindat prin Deva, Satu-Mare, Arad, Chişinău-Criş. Văzându-mă neavizat, am fost servit ca atare, oferindu-mi-se pentru reproducţie perusi tarati sau cu instincte canibalice (aceasta a fost constatarea ulterioară). Deşi le oferisem condiţii de cazare şi de hrană bune, timp de un an nu am avut parte de nici un urmaş. Şi acolo unde aceştia s-au născut, au avut grijă câteva exemplare de perusi să devoreze cuibul. Dar m-am încăpăţânat să merg înainte. Am mers la acelaşi crescător care nu a rămas surprins de cele povestite şi mi-a răspuns ’’am crezut că nu mă vei mai vizita niciodată’’. De data aceasta am fost servit cu perusi de care am fost mulţumit.
Ulterior am construit o volieră spaţioasă în care m-am asigurat că nu pot pătrunde prădători şi că ofer un spaţiu dotat cât mai natural posibil. Am învăţat şi aici că a introduce perusi noi în volieră, trebuie cântărit bine pentru că de regulă, o dată cu pasărea, mai aduci ceva…de care nu ai nevoie. De aceea sunt mai conservator şi fac periodic doar infuzie pentru un anume scop urmărit (talie, culoare…). Şi aici practic consangvinizarea (a nu se înţelege incest).
Oricum, aceste păsări, prin coloritul şi cântecul lor ne oferă posibilitatea să alungăm singurătatea şi gândurile negre de care nici unul dintre nu suntem ocoliţi. Şi de la aceste păsări învăţăm multe, de la cele mai elegante sentimente de afecţiune şi dăruire pentru cămin şi proprii urmaşi până la tendinţele expansioniste, lăsând în plan secundar grija pentru propriul cămin.
Cred că toate pasiunile trebuie duse până la limita la care să nu devină o povară pentru familie, tocmai pentru că şi acestea presupun bani şi timp. Dar când este vorba de pasiuni, nimic nu este prea scump şi de regulă răsplătesc efortul.La ora aceasta deţin 10 perechi de reproducători.
Pentru că sunt ataşat de animale în general, recomand tuturor să le iubească.
Cei interesaţi mă pot contacta telefonic.
